baretă² sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr barrette] 1 Fâșie îngustă de stofa, piele, metal etc. cu care se încheie încălțămintea. 2 Inel plat de metal așezat transversal pe panglica unei decorații sau a unei medalii și purtând o mențiune onorifică. 3 (Îs) ~ de acumulator electric Piesă conducătoare de electricitate, de care se sudează racordurile plăcilor de aceeași polaritate, ca și piesa polară a acumulatorului.

barétă¹ s.f. 1 Bentiță de piele, de pînză etc. cu care se încheie un pantof. 2 Inel plat de metal, cu formă și culoare anume stabilite, care servește la fixarea și susținerea unei decorații sau a unei medalii și purtînd o mențiune onorifică sau care se poate purta în locul însemnului decorației. ◆ Panglica unei decorații. 3 (electr.) Baretă de acumulator electric = piesă conducătoare de electricitate, de care se sudează racordurile plăcilor de aceeași polaritate cu piesa polară a acumulatorului. 4 (constr.) Perete de beton (armat) turnat în pămînt pentru lucrări de fundații. 5 (ind. text.) Pînză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. • pl. -e. /<fr. barrette.

BARETĂ¹, barete, s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată (de obicei) transversal pe un obiect tot de metal (pe o tabacheră, o decorație etc.).

BARETĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette.

BARETĂ¹ s.f. 1. Bentiță (de piele, de pînză etc.) care încheie un pantof. 2. Lamelă de metal care se fixează transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). [< fr. barrette, it. baretta].

BARETĂ¹ s. f. 1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (< fr. barrette)

BARETĂ¹ ~e f. 1) Curelușă îngustă (de piele, de pânză etc.) cu care se încheie un pantof. 2) Ornament de metal, în formă de lamelă îngustă, fixată transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). 3) Semn distinctiv al unei decorații, care se poartă în locul acesteia. /<fr. barette, it. baretta

*2) barétă f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bară). Fășie de piele cu care se încheĭe o gheată orĭ de metal așezată transversal pe panglica uneĭ medaliĭ.

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

baretă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. baretei; pl. barete

baretă (bentiță, bonetă) s. f., pl. barete