BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

barbetă³ sf [At: LTR / Pl: ~te / E: it barbetta] (Mrn) Bucată de parâmă pentru legarea bărcilor, a baloanelor (captive) și a trincheților.

barbétă¹ s.f. 1 Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. Purta niște venerabile barbete după moda veche (BART). 2 (mar.) Parîmă scurtă, legată de un inel fixat la proră, care este folosită pentru legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. • pl. -e. /<it. barbetta.

*BARBETĂ² (pl. -ete) sf. ⛵ Frînghie lungă de 5-6 metri, fixată la prova unei bărci sau șalupe, servind a o lega de o corabie sau de țărm [it.].

BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

BARBETĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parîmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.

BARBETĂ² s.f. Parîmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it. barbetta].

BARBETĂ¹ s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)

barbetă (favoriți; parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl. barbete

barbetă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbetei; pl. barbete

barbetă (parâmă) s. f., pl. barbete