7 definiții pentru bandraburcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandraburcă sf [At: BRANDZA, FL. 342 / V: ~bucă, ~buc sm, ~bură, branda~, hada~ / Pl: ~rce, ~rci / E: ger Brandenburg] (Reg) Cartof.

bandraburcă f. nume moldovenesc al cartofului (venit, se vede, din Brandeburg).

bandrabúrcă și handr- f., pl. e și ĭ (rut. mandybúrka, bandúra, barabólĭa, cartof, după numele provinciiĭ germane Brandenburg, de unde aŭ venit la noĭ cartofiĭ. V. barabaftă, baraboĭ, barabulă, brandeburg). Buc. Cartof.

cartóf sm [At: DRĂGHICI, R. 84/10 / V: (reg) ~iól, ~oáfă sf ~ófă sf, ~óflă sf / Pl: ~i/ E: ger Kartoffel] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum). 2 (Prc) Tuberculul cartofului (1), folosit în alimentație și ca furaj Si: (reg) alună (-de-pământ), badaliurcă, bandraburcă, baraboi, barabulă, barabușcă, bighiroancă, bigură, boambă, bobâlcă, boboașă, bulugheană, cartoni, colompiră, coroabă, crumpei, crumpene, crumpi, crumpiri, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, gogoașă-de-pământ, gonele, gramciri, grumbă, grumciri, grumpe{ne), grumpini, hadaburcă, hilibe, hiribe, măgheruște, măr-de pământ, năpci, nap-de-pământ, ou-de-pământ, pară-de-pământ, perușcă, pichiocă, picioică, piroșcă, poamă-de-pămănt, țermer, vovici. 3 (Bot; lpl; îf ~oafe) Gherghină (Dahlia cultorum). 4 (Bot; îc) ~oafe-de-iarnă, ~i dulci, ~i porcești Napi porcești (Helianthus tuberosus). 5 (Bot; îc) ~e-de-germe Brâncă (Scrophularia nodosa). 6 (Bot; lpl) Bostănei chinezi (Thladiantha dubia). 7 (Gmț; îe) A da o ~oafă Ia ureche A da o palmă. 8 (Fig) Apelativ pentru un om prost. 9 (Pop; dep; îs) ~oafă nenorocită Persoană care se plânge de rele imaginare. 10 (Îs) Zahăr (sau sirop) de ~i Glucoză obținută din amidonul de cartofi (2). 11 (Reg; îs) ~ dulce Batat.

cartóf (vest) m., cartoáfă (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, și cartófă (nord) f., pl. e (rus. kartófelĭ, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartúfolo, trufă mică, tartúfo, trufă, om ipocrit. V. trufă și tartuf). O legumă solanee care produce niște tubércule comestibile foarte întrebuințate în bucătărie (solánum tuberosum). – Cartofiĭ îs originarĭ din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdușĭ în Spania, apoĭ în restu Eŭropeĭ, ĭar în România pe la 1800. În alimentațiune n’aŭ fost admișĭ de cît pe la sfîrșitu secululuĭ 18, grație sforțărilor agronomuluĭ Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tubérculele lor conțin multă féculă și alcool. Pin cultură, există astăzĭ o mulțime de felurĭ de cartofĭ. Pe alocurĭ se numesc și barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picĭocĭ ș. a.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANDRABÚRCĂ s. v. cartof.

Intrare: bandraburcă
bandraburcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandraburcă
  • bandraburca
plural
  • bandraburci
  • bandraburcile
genitiv-dativ singular
  • bandraburci
  • bandraburcii
plural
  • bandraburci
  • bandraburcilor
vocativ singular
plural