7 definiții pentru bandotecă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandotécă sf [At: DEX2 / Pl: ~eci / E: ger Bandoteck] 1 Colecție de benzi de magnetofon. 2-3 Cameră (sau dulap) în care se păstrează bandoteca (1).

BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandoteck.

BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandothek.

BANDOTÉCĂ s.f. Colecție de benzi de magnetofon; încăpere, mobilă în care se păstrează aceste benzi. [< germ. Bandothek].

BANDOTÉCĂ s. f. arhivă de benzi magnetice. ◊ încăpere, mobilă pentru benzi. (< fr. bandothèque, germ. Bandotek)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

Intrare: bandotecă
bandotecă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandote
  • bandoteca
plural
  • bandoteci
  • bandotecile
genitiv-dativ singular
  • bandoteci
  • bandotecii
plural
  • bandoteci
  • bandotecilor
vocativ singular
plural