BANAT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

banat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 593 / V: bă~ / E: lat banatus] 1-2 (Provincie sau) ținut administrat de un ban¹ (1). 3 Dans țărănesc asemănător cu brâul. 4 Melodie după care se execută acest dans. 5 (Rar) Bănie (2).

banát s.n. 1 Dregătoria de ban. 2 Rang de ban în ierarhia boierească. 3 Provincie sau ținut administrat de un ban. 4 Numele unui dans popular, asemănător cu brîul. ◆ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -e. /ban² + -at.

BANAT (pl. -ate) sn. 1 Ținutul cîrmuit de un Ban ¶ 2 Rangul, demnitatea de Ban [ban²].

BANAT, banate, s. n. Provincie sau ținut administrat de un ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

BANAT, banate, s. n. Provincie sau ținut administrat de un ban². – Din ban².

banat n. 1. dregătoria de Ban; 2. rangul de Ban in ierarhia boierească; 3. țara sau ținutul guvernat de un Ban. ║ a. se zice de o varietate de grâu (originar din Banat), cu bobul mare și spicul mustăcios: banat albineț și roșiatic.

banát n., pl., e (d. ban 1). Ținutu guvernat de un ban: banatu Timișoareĭ, al Craiovei. Adj. Grîŭ banat, un fel de grîŭ cu spicu mai lung și cu boabele maĭ marĭ (originar din Banat). V. bănie.

bănat² sn vz banat

banat (ținut, dregătorie) s. n., pl. banate

banat (ținut, dregătorie) s. n., pl. banate

banat (ținut, dregătorie) s. n., pl. banate

banat, banaturi, (bănat), s.n. (reg.) Necaz, supărare, mâhnire: „Să n-am prunc de legănat / Mi-aș trăi tot cu bănat” (Calendar, 1980: 17). – Din magh. bánat „tristețe, mâhnire” (MDA).

banat¹, -uri, s.n. – Necaz, supărare, mâhnire: „Să n-am prunc de legânat / Mi-aș trăi tot cu bănat” (Calendar 1980: 17). – Din magh. bánat „tristețe, mâhnire”.