BALANGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

balangă sf [At: BARONZI, L. 101 / Pl: ~lăngi / E: balang + -ă] (Rar) 1 Clopot la gâtul vitelor, cailor și oilor Cf talangă. 2 Sunet produs de balangă (1).

balángă s.f. (agric.) Talangă (la gîtul animalelor domestice). ◆ Ext. Sunetul produs de balangă. pl. -ăngi. /de la balang.

BALANGĂ l. sf. Clopot ce se atîrnă la gîtul calului (– BALANCĂ). II. BALANGA! BALANGA! interj, care imită sunetul clopotului: de-odată auz balanga! balanga! Ies pe poartă; era căruța lui Neica Enache (ISP.).

BALANGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

BALANGĂ, balăngi, s. f. Talangă. Variantă: balancă s. f.

BALANGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang.

BALANGĂ bălăngi f. Clopot ce atârnă la gâtul vitelor; talancă. /Din balang

balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor.

BALANCĂ s. f. v. balangă.

balangă (pop.) s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi

balangă (pop.) s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi

balangă s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi

BALANGĂ s. v. talangă.

BALANGĂ s v. clopot.

BALANGĂ s. clopot, talangă, (Mold., Transilv. și Ban.) țingălău, (Transilv.) țoangă. (~ la gîtul vitelor.)

balangă s. v. CLOPOT.