16 definiții pentru babușcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

babúșcă1 sf [At: ANTIPA, F. I. 179-181 / Pl: ~ște / E: rs бабушка] (Iht; șîs ~ albă) Pește de apă dulce lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen, cu înotătoarele roșii (Rutilus rutilus) Si: bălos, ocheană, taharău, taran, țărancă.

babúșcă1 s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii, răspîndit în bălți și iazuri (Rutilus rutilus); ocheană, (reg.) bălos. • pl. -ște. /<bg. бабусца.

babușcă2 s.f. v. băbușcă.

BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

BABÚȘCĂ2, babuște, s. f. (Regional; adesea determinat prin «albă») Pește de apă dulce, lung cam de 25-30 cm, cu capul mic, spinarea cenușie-albastră, cu pîntecele alb și aripioarele roșii (Leuciscus rutilus); țărancă, ocheană.

BABÚȘCĂ, babuște, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană – Bg. babuška.

BABÚȘCĂ ~te f. 1) Pește dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, având înotătoarele și ochii roșii; ocheană; roșioară. /<bulg. babușka

roșior, ~oa [At: CANTEMIR, IST. 107 / P: ~și-or / V: (reg) ruș~, rușoa sf ~șuor, rușuoa / Pl: ~i, ~oare / E: roșiu2 + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) roșu (1) Si: roșiatic (1-2), roșiel (1-2) roșiuț (1-2). 3 a (Îs) Mere ~oare Varietate de mere văratice, de mărime mijlocie, cu dungi roșii. 4 a (Îs) Pere ~oare Varietate de pere care se păstrează bine toată iarna. 5 a (Îs) Prune ~oare Varietate de prune care se coc timpuriu. 6 a (Îs) Prun ~ Varietate de prun care dă prune roșioare (5). 7 a (Îs) Bureți ~i Varietate de bureți comestibili. 8 sf Găină cu pene roșu-închis. 9-10 a (Șhp) (Cam) roșu (46). 11 sf Soi autohton de viță de vie cu struguri mici, roșiatici. 12 sf (Bot; reg; șîf rușioară, rușoară) Bujor (1) (Paeonia officinalis) 13 sfm (Bot; șlp; îf rușiori, rușori) Filimică (1) (Calendula officinalis). 14 sfp (Bot; reg) Rușuliță (Heracium aurantiacum) 15-16 sf (Bot; reg; îc) ~oară-sălbatică Mama-pădurii (Lathraea squamaria și Asperula odorata). 17 sf (Bot; reg) Burete (20) dulce (Lactarius volenus) 18 sf (Bot; reg) Pâinea-pământului (Russula vesca). 19 sf Pește mic de baltă cu corpul turtit lateral și cu înotătoarele (mai puțin cea dorsală) roșii Si: babușcă roșie, ochean3 (Scardinus erythrophtalmus) 20 sm (Iht; reg) Boiștean (1) (Phoxinus phopxinus). 21 sf (Iht; reg) Boarță (Rhodeus sericeus). 22 sf (Reg, îc) ~oară-bălană Ocheană (Rutilus rutilus) 23 sf (Orn; reg) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). 24 sns (Înv) Scarlatină. 25 smp (În organizarea mai veche a armatei; șîs ~i de țară) Corp de elită de călăreți sau pedestrași Si: roșu (67). 26 sm Ostaș din corpul roșiorilor Si: roșu (68).

roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște

babúșcă (iht.) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BABÚȘCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. v. baboi.

BABUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. baboi, fîță, (Olt.) juvete. (Peștele mai mărunt se numește ~.)

BABUȘCĂ RÓȘIE s. v. ocheană, roșioară.

babușcă-roșie s. v. OCHEANĂ. ROȘIOARĂ.

Intrare: babușcă
babușcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babușcă
  • babușca
plural
  • babuște
  • babuștele
genitiv-dativ singular
  • babuște
  • babuștei
plural
  • babuște
  • babuștelor
vocativ singular
plural

babușcă

etimologie: