8 definiții pentru băuturică beuturică (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băuturícă sf [At: CREANGĂ, P. 258 / Pl: ~ici / E: băutură + -ică] 1-2 (Șhp) Băutură (4) (bună).

BĂUTURÍCĂ, băuturici, s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-.Pl. și: băuturele] – Băutură + suf. -ică.

BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-] – Băutură + suf. -ică.

BĂUTURÍCĂ s. f. (Familiar) Diminutiv al lui băutură (1). Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 287. Din partea mea, mîncarea-i numai o zăbavă; băuturică mai este ce este, zise Setilă. CREANGĂ, P. 258. – Pronunțat: bă-u-. – Variantă: (regional) beuturícă s. f.

BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură.

BEUTURÍCĂ s. f. v. băuturică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băuturícă (bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturícii; pl. băuturíci/băuturéle, art. băuturícile/băuturélele

băuturícă s.f., g.-d. art. băuturícii; pl. băuturíci / băuturéle

Intrare: băuturică
băuturică1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: bă-u-
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băuturi
  • băuturica
plural
  • băuturici
  • băuturicile
genitiv-dativ singular
  • băuturici
  • băuturicii
plural
  • băuturici
  • băuturicilor
vocativ singular
plural
băuturică2 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: bă-u-
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băuturi
  • băuturica
plural
  • băuturele
  • băuturelele
genitiv-dativ singular
  • băuturele
  • băuturelei
plural
  • băuturele
  • băuturelelor
vocativ singular
plural
beuturică2 (pl. -ici) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beuturi
  • beuturica
plural
  • beuturici
  • beuturicile
genitiv-dativ singular
  • beuturici
  • beuturicii
plural
  • beuturici
  • beuturicilor
vocativ singular
plural
beuturică1 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beuturi
  • beuturica
plural
  • beuturele
  • beuturelele
genitiv-dativ singular
  • beuturele
  • beuturelei
plural
  • beuturele
  • beuturelelor
vocativ singular
plural

băuturică beuturică (2)

  • 1. Diminutiv al lui băutură.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 287.
      surse: DLRLC
    • Din partea mea, mîncarea-i numai o zăbavă; băuturică mai este ce este, zise Setilă. CREANGĂ, P. 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Băutură + sufix -ică.
    surse: DEX '09