10 definiții pentru bătrânicios bătrâncios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrânicios, ~oa a [At: ANON. CAR. / V: -ncios-, -ncioasă- / Pl: ~oși, ~oase / E: bătrân + -icios] 1 (D. oameni) Care a îmbătrânit înainte de vreme Si: bătrănatic (1), (rar) bătrâneț (1). 2 Care are înfățișare și comportament de bătrân Si: bătrănatic (2).

BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Din bătrân + suf. -ic-ios.

bătrânicios a. cam bătrân: un cocostârc de cei bătrânicioși CR.

bătrâncios, ~oa a vz bătrânicios

BĂTRÎNCIÓS, -OÁSĂ adj. v. bătrînicios.

BĂTRÎNICIÓS, -OÁSĂ, bătrînicioși, -oase, adj. Îmbătrînit înainte de vreme; cu apucături, înfățișare, vorbă etc. de bătrîn. [Fetița] semăna uimitor cu acea mică, dar deșirată prințesă de Prusia...; același chip bătrînicios și searbăd. M. I. CARAGIALE, C. 135. (În forma bătrîncios) Doar s-a încălzi... și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc de cei bătrîncioși. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: bătrînciós, -oásă adj.

bătrîncĭós, și bătrînicĭós, -oásă adj. (d. îmbătrînit). Care pare maĭ bătrîn. Care are purtare de bătrîn, care e serios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrâniciós adj. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânicióși; f. sg. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

Intrare: bătrânicios
bătrânicios adjectiv
  • silabație: bă-trâ-
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânicios
  • bătrâniciosul
  • bătrâniciosu‑
  • bătrânicioa
  • bătrânicioasa
plural
  • bătrânicioși
  • bătrânicioșii
  • bătrânicioase
  • bătrânicioasele
genitiv-dativ singular
  • bătrânicios
  • bătrâniciosului
  • bătrânicioase
  • bătrânicioasei
plural
  • bătrânicioși
  • bătrânicioșilor
  • bătrânicioase
  • bătrânicioaselor
vocativ singular
plural
bătrâncios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrâncios
  • bătrânciosul
  • bătrânciosu‑
  • bătrâncioa
  • bătrâncioasa
plural
  • bătrâncioși
  • bătrâncioșii
  • bătrâncioase
  • bătrâncioasele
genitiv-dativ singular
  • bătrâncios
  • bătrânciosului
  • bătrâncioase
  • bătrâncioasei
plural
  • bătrâncioși
  • bătrâncioșilor
  • bătrâncioase
  • bătrâncioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătrânicios bătrâncios

  • 1. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Fetița] semăna uimitor cu acea mică, dar deșirată prințesă de Prusia...; același chip bătrînicios și searbăd. M. I. CARAGIALE, C. 135.
      surse: DLRLC
    • Doar s-a încălzi... și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc de cei bătrîncioși. CREANGĂ, P. 246.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bătrân + sufix -icios.
    surse: DEX '98 DEX '09