11 definiții pentru bătrânică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrânícă sf [At: ISPIRESCU, L. 54 / Pl: ~nele / E: bătrân + -ică] 1-2 (Șhp) Bătrână (8) (simpatică).

BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân.Bătrân + suf. -el.

BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân.Bătrân + suf. -el.

bătrânel, ~ea smf [At: CARAGIALE, M. 43 / Pl: ~ei, ~ele / E: bătrân + -el] 1-2 (Șhp) Bătrân (9) (simpatic).

bătrînel adj., s.m. Dim. al lui bătrîn. • pl. -ei. /bătrîn + -el.

bătrîni adj., s.f. Dim. al lui bătrînă. • pl. -ci, -ele. /bătrînă + -ică.

BĂTRÎNÉL, -ÍCĂ, bătrînei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn. Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. ◊ (Adjectival) Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109.

BĂTRÎNÉL, -ÍCĂ, bătrînei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătrânícă s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. bătrânícii/bătrânélei; pl. bătrâníci/bătrânéle

!bătrânel (desp. bă-trâ-) adj. m., s. m., pl. bătrânei; adj. f., s. f. bătrâni, pl. bătrânele

bătrânel (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânei, art. bătrâneii, adj. f., s. f. bătrânică, pl. bătrânici / bătrânele

Intrare: bătrânică
bătrânică1 (pl. -i) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: bă-trâ- info
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrâni
  • bătrânica
plural
  • bătrânici
  • bătrânicile
genitiv-dativ singular
  • bătrânici
  • bătrânicii
plural
  • bătrânici
  • bătrânicilor
vocativ singular
  • bătrâni
  • bătrânico
plural
  • bătrânicilor
bătrânică2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: bă-trâ- info
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrâni
  • bătrânica
plural
  • bătrânele
  • bătrânelele
genitiv-dativ singular
  • bătrânele
  • bătrânelei
plural
  • bătrânele
  • bătrânelelor
vocativ singular
  • bătrâni
  • bătrânico
plural
  • bătrânelelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrânel, bătrâneisubstantiv masculin
bătrâni, bătrânici / bătrâni, bătrânelesubstantiv feminin
bătrânel, bătrâniadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. DLRLC
    • format_quote Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109. DLRLC
etimologie:
  • Bătrân + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.