11 definiții pentru bătrâior bătrânior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrâior, ~ioa [At: LB (îf bătrunuț) / V: ~ânior, ~ânioa / Pl: ~ri, ~oare[1] / E: bătrân + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) bătrân (8) Si: (rar) bătrâncior (1-2), (îvr) bătrânit (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) cu atitudini și vorbe de bătrân (8). Si: bătrânicior (3-4). corectată

  1. ~oare → ~oare — Ladislau Strifler

BĂTRÂIÓR, -OÁRĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. -Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.

BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.

BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Var.: bătrâniór, -oáră adj.]

bătrănior, ~oa a, smf vz bătrâior

BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior.

BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior.

BĂTRÎIÓR, -OÁRĂ, bătrîiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrîn; cam bătrîn. Iani arăta ca un țăran mai bătrîior, cu toate că voinic. PAS, L. I 99. ◊ (Substantivat) Vizitiul încetinise mersul, clar bătrîiorul cu barbișon îi făcu semn să meargă mai departe. PAS, L. I 56. – Variantă: bătrîniór, -oáră (SLAVICI, N. I 201) adj.

BĂTRÎNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrîior.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiór adj. m. (sil. -trâ-), pl. bătrâióri; f. sg. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

Intrare: bătrâior
bătrâior adjectiv
  • silabație: bă-trâ-ior
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrâior
  • bătrâiorul
  • bătrâioru‑
  • bătrâioa
  • bătrâioara
plural
  • bătrâiori
  • bătrâiorii
  • bătrâioare
  • bătrâioarele
genitiv-dativ singular
  • bătrâior
  • bătrâiorului
  • bătrâioare
  • bătrâioarei
plural
  • bătrâiori
  • bătrâiorilor
  • bătrâioare
  • bătrâioarelor
vocativ singular
plural
bătrânior adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânior
  • bătrâniorul
  • bătrânioru‑
  • bătrânioa
  • bătrânioara
plural
  • bătrâniori
  • bătrâniorii
  • bătrânioare
  • bătrânioarele
genitiv-dativ singular
  • bătrânior
  • bătrâniorului
  • bătrânioare
  • bătrânioarei
plural
  • bătrâniori
  • bătrâniorilor
  • bătrânioare
  • bătrânioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătrâior bătrânior

  • 1. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Iani arăta ca un țăran mai bătrîior, cu toate că voinic. PAS, L. I 99.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Vizitiul încetinise mersul, clar bătrîiorul cu barbișon îi făcu semn să meargă mai departe. PAS, L. I 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bătrân + sufix -ior.
    surse: DEX '98 DEX '09