13 definiții pentru băteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătea sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~eli / E: bate + -eală] 1 (Mol; rar; îe) A sta (cuiva) ~ să... A sta de capul cuiva să... 2 (Țes) Bătătură (12). 3 (Olt; Mol; țes) Vatale. 4 (Buc) Cursă de șoareci Si: batcă. 5 (Reg) Titirez la moară Si: (reg) bătăiuș, bătător.

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. 1. (În opoziție cu urzeală) Firele de tort care se introduc transversal, cu ajutorul suveicii, în urzitura pînzei și se bat cu vatalele; bătătură. 2. (În expr.) A sta băteală cuiva (sau, mai ales, pe capul cuiva) = a se ține de capul cuiva, a-i bate capul. Le-a stat băteală bieților moșnegi s-o mărite. CONTEMPORANUL, V 100.

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală.

BĂTEÁLĂ bătéli f. 1) Capcană specială, folosită la prinderea șoarecilor; batcă. * A sta cu șoarecele în ~ a fi într-o situație incomodă, neplăcută. 2) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura; bătătură. [Sil. -tea-lă] /a bate + suf. ~eală

băteală f. Mold. 1. brațele spetezelor răsboiului de țesut; 2. titirezul morii; 3. fig. importun.

băteálă f. pl. elĭ (d. bat). Nord. Ban. Olt. Bătătură (la pînză). Est. Muncă măruntă și multă. A-ĭ sta cuĭva băteală, a te ținea de capu cuĭva (a-ĭ bate capu) să facă ce doreștĭ tu. A-țĭ sta băteală să, a dori mult (să terminĭ ceva). V. batal 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂTEÁLĂ s. 1. v. bătătură. 2. v. bată.

BĂTEÁLĂ s. v. hădărag, titirez.

BĂTEA s. 1. bătătură, (prin Mold.) bătaie. (~ la o țesătură.) 2. bată, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (~ este o piesă la războiul de țesut.)

bătea s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ.

Intrare: băteală
băteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătea
  • băteala
plural
  • băteli
  • bătelile
genitiv-dativ singular
  • băteli
  • bătelii
plural
  • băteli
  • bătelilor
vocativ singular
plural

băteală

  • 1. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bătaie
  • 2. expresie A sta băteală cuiva (sau, mai ales, pe capul cuiva) = a se ține de capul cuiva, a-i bate capul.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Le-a stat băteală bieților moșnegi s-o mărite. CONTEMPORANUL, V 100.
      surse: DLRLC
  • 3. Capcană specială, folosită la prinderea șoarecilor.
    surse: NODEX sinonime: batcă (capcană)
    • 3.1. expresie A sta cu șoarecele în băteală = a fi într-o situație incomodă, neplăcută.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Bate + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX