8 definiții pentru bătătorit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a (se) bătători.V. bătători.

bătătorit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bătători] 1-2 Bătătorire (1-2).

BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători.V. bătători.

BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători (1). Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier.

BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători.

bătătúră1 sn vz bătătorit1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bătătorit (s.n.)
bătătorit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătătorit
  • bătătoritul
  • bătătoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bătătorit
  • bătătoritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătătorit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) bătători.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bătători
    surse: DEX '09 DEX '98