10 definiții pentru bătătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTĂTOARE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică de bătut pînza cînd se înălbește sau rufele cînd se spală. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle.

BĂTĂTOÁRE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac până când se destramă fibrele. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătoare.

BĂTĂTOÁRE ~óri f. 1) Lopată mică cu care se bat rufele sau pânza la spălat sau la înălbit. 2) Mașină pentru bătut bumbacul sau cânepa (în scopul destrămării firelor și curățării lor de impurități). /<lat. batt[u]atorium

BĂTĂTÓR2, -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai2. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătoáre (mai de rufe, mașină) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂTĂTOÁRE s. v. călfuță.

BĂTĂTOÁRE s. v. îmblăciu.

BĂTĂTOARE s. (TIPOGR.) călfuță.

Intrare: bătătoare
bătătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătătoare
  • bătătoarea
plural
  • bătători
  • bătătorile
genitiv-dativ singular
  • bătători
  • bătătorii
plural
  • bătători
  • bătătorilor
vocativ singular
plural