bărbierie sf [At: LET. III, 248 / P: ~bi-e~ / Pl: ~ii / E: bărbier + -ie] 1 Meseria de bărbier¹ (1). 2 (Înv) Frizerie.

bărbierie s.f. (înv.) 1 Meseria de bărbier. ◊ Expr. A învăța bărbieria pe capul cuiva = a deprinde o meserie, făcînd ca altul să suporte riscurile nedibăciei lui. 2 Frizerie. • sil. -bi-e-. pl. -ii. g. -d. -iei. /bărbier + -ie.

BĂRBIERIE sf. 1 Meseria bărbierului; proverb: a învăța bărbieria la capul cuiva, a căuta să se deprindă cu un lucru, să învețe un meșteșug pe socoteala sau în paguba altuia ¶ 2 Prăvălia unui bărbier (🖼 364).

BĂRBIERIE, (2) bărbierii, s. f. (Învechit) 1. Meseria de bărbier, (Astăzi numai în expr.) A învăța bărbieria pe capul cuiva = a deprinde o meserie făcînd ca altul să suporte riscurile nedibăciei tale. 2. Frizerie. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERIE, (2) bărbierii, (Înv.) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier + suf. -ie.

bărbierie f. 1. meseria bărbierului; 2. prăvălia sa.

bărbieríe f. (d. bărbier; it. barbieria). Meseria saŭ prăvălia bărbieruluĭ. A’nvăța bărbieria pe capu cuĭva, a’nvăța ceva pe socoteala orĭ cu paguba altuĭa. – Bărbieriĭ evită acest cuv. și zic frizerie orĭ salon de ras, tuns și frizat!

bărbierie (rar) (desp. -bi-e-) s. f., art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile (desp. -ri-i-)

bărbierie (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile

bărbierie s. f. (sil. -bi-e-), art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile

BĂRBIERIE s. v. frizerie.

bărbierie s. v. FRIZERIE.