9 definiții pentru bănică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănícă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee, mică, cu flori albastre (închis), rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare) Si: splinuță (Chrysosplenium alter nifolium).

BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare).Et. nec.

BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare).Et. nec.

BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

BĂNÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori albastre, dispuse în inflorescențe rotunde, răspândită în regiunile alpine. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNI s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

Intrare: bănică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băni
  • bănica
plural
  • bănici
  • bănicile
genitiv-dativ singular
  • bănici
  • bănicii
plural
  • bănici
  • bănicilor
vocativ singular
plural