12 definiții pentru bănănăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănănăí vtr [At: GORJAN, H. II, 63/3 / Pzi: ~iesc, -nanăi / E: fo, cf bălălăi, bălăbăni] 1-2 (Reg) A bălăbăni (1-2).

BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc (bănắnăi), vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. – Formație onomatopeică.

BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc și bănănăi, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre unele părți ale corpului) A se mișca într-o parte și într-alta, a se clătina, a se legăna; a se bălăbăni. Mînile îi bănănăiau în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 167. Se clătina pe picioare, capul îi bănănăia pe umeri, brațele-i curgeau moi și grele de-a lungul trupului. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106.

BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și într-alta; a se clătina; a se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Onomatopee.

bănănăì v. 1. a se clătina sau legăna (vorbind de clopot și de corp): corpul îi bănănăia într’o parte și într’alta ISP.; 2. a umbla șovăind. [Onomatopee, ca și varianta-i mold. bălălăi).

bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc, pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.

bănănăĭésc V. bălălăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bănănăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂNĂNĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bănănăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

Intrare: bănănăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bănănăi
  • bănănăire
  • bănănăit
  • bănănăitu‑
  • bănănăind
  • bănănăindu‑
singular plural
  • bănănăiește
  • bănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănănăiesc
(să)
  • bănănăiesc
  • bănănăiam
  • bănănăii
  • bănănăisem
a II-a (tu)
  • bănănăiești
(să)
  • bănănăiești
  • bănănăiai
  • bănănăiși
  • bănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • bănănăiește
(să)
  • bănănăiască
  • bănănăia
  • bănănăi
  • bănănăise
plural I (noi)
  • bănănăim
(să)
  • bănănăim
  • bănănăiam
  • bănănăirăm
  • bănănăiserăm
  • bănănăisem
a II-a (voi)
  • bănănăiți
(să)
  • bănănăiți
  • bănănăiați
  • bănănăirăți
  • bănănăiserăți
  • bănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bănănăiesc
(să)
  • bănănăiască
  • bănănăiau
  • bănănăi
  • bănănăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bănănăi
  • bănănăire
  • bănănăit
  • bănănăitu‑
  • bănănăind
  • bănănăindu‑
singular plural
  • bănănăie
  • bănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănănăi
(să)
  • bănănăi
  • bănănăiam
  • bănănăii
  • bănănăisem
a II-a (tu)
  • bănănăi
(să)
  • bănănăi
  • bănănăiai
  • bănănăiși
  • bănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • bănănăie
(să)
  • bănănăie
  • bănănăia
  • bănănăi
  • bănănăise
plural I (noi)
  • bănănăim
(să)
  • bănănăim
  • bănănăiam
  • bănănăirăm
  • bănănăiserăm
  • bănănăisem
a II-a (voi)
  • bănănăiți
(să)
  • bănănăiți
  • bănănăiați
  • bănănăirăți
  • bănănăiserăți
  • bănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bănănăie
(să)
  • bănănăie
  • bănănăiau
  • bănănăi
  • bănănăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bănănăi

  • 1. A se mișca într-o parte și într-alta, a se clătina, a se legăna; a se bălăbăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălăbăni clătina legăna 3 exemple
    exemple
    • Mînile îi bănănăiau în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 167.
      surse: DLRLC
    • Se clătina pe picioare, capul îi bănănăia pe umeri, brațele-i curgeau moi și grele de-a lungul trupului. VLAHUȚĂ, O. A. 160.
      surse: DLRLC
    • Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106.
      surse: DLRLC

etimologie: