9 definiții pentru băltiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băltíță sf [At: (1751) ap HEM 3076 / Pl: ~țe / E: baltă + -iță] 1-2 (Șhp) Baltă (1) (mică) Si: (rar) băltică (1-2), bălticea (1-2), (rar) bălticică (1-2), (rar) băltuță (1-2), (reg) băltucă (1-2).

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă.Baltă + suf. -iță.

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.Baltă + suf. -iță.

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. Apa... vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde mierlele, cintițile și gangurii se scaldă. NEGRUZZI, S. I 96.

BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe

băltíță s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLTÍȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)

BĂLTIȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)

Intrare: băltiță
băltiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltiță
  • băltița
plural
  • băltițe
  • băltițele
genitiv-dativ singular
  • băltițe
  • băltiței
plural
  • băltițe
  • băltițelor
vocativ singular
plural

băltiță

  • 1. rar Diminutiv al lui baltă.
    exemple
    • Apa... vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde mierlele, cintițile și gangurii se scaldă. NEGRUZZI, S. I 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Baltă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09