9 definiții pentru băltac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băltác1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~ace / E: baltă + -ac] (Reg) Băltoacă (1).

BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Din baltă + suf. -ac.

băltac n. baltă mică: un băltac de sânge ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltác s. n., pl. băltáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLTÁC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

băltac s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

Intrare: băltac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltac
  • băltacul
  • băltacu‑
plural
  • băltace
  • băltacele
genitiv-dativ singular
  • băltac
  • băltacului
plural
  • băltace
  • băltacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)