15 definiții pentru bălegar / băligar (gândac) băligar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălegar sn, sm vz băligar

BĂLEGÁR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligár s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.

BĂLEGÁR s. n., s. m. v. băligar.

BĂLEGÁR s. n. și m. v. băligar.

băligar [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) ~leg~, (înv) ~legariu / Pl: ~uri, ~e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă (1) și paie folosit ca îngrășământ (după ce putrezește) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (Îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) și lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Șîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăiește în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trănduș, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; îs) ~-cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis).

BĂLIGÁR s. n., s. m. v. bălegar.

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.

BĂLIGĂR1, băligari, s. m. (Popular) Nume dat unor specii de gîndaci negricioși care trăiesc în baligă proaspătă de vită.

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.

BĂLIGÁR2 ~i m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăiește prin gunoaie și se hrănește cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. ~ar

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălegár1 / băligár1 (gândac) s. m., pl. bălegári / băligári

băligár (gândac) s. m., pl. băligári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLIGÁR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.

BĂLIGAR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.) 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.)gîndac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trînduș, trînz, gîza-boului.

Intrare: bălegar / băligar (gândac)
bălegar2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălegar
  • bălegarul
  • bălegaru‑
plural
  • bălegari
  • bălegarii
genitiv-dativ singular
  • bălegar
  • bălegarului
plural
  • bălegari
  • bălegarilor
vocativ singular
plural
băligar2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băligar
  • băligarul
  • băligaru‑
plural
  • băligari
  • băligarii
genitiv-dativ singular
  • băligar
  • băligarului
plural
  • băligari
  • băligarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălegar / băligar (gândac) băligar

  • 1. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Balegă + sufix -ar.
    surse: DEX '09