8 definiții pentru bălăuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăúc, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 106 / P: ~lă-uc / Pl: ~uci, -uce / E: bălai + -uc] 1-2 (Pfm) Blonduț.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuț.

bălăuc adj. v. BĂLĂIEL. BĂLĂIOR. BĂLĂNEL. BĂLĂNUȚ.

Intrare: bălăuc
bălăuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăuc
  • bălăucul
  • bălăucu‑
  • bălău
  • bălăuca
plural
  • bălăuci
  • bălăucii
  • bălăuce
  • bălăucele
genitiv-dativ singular
  • bălăuc
  • bălăucului
  • bălăuce
  • bălăucei
plural
  • bălăuci
  • bălăucilor
  • bălăuce
  • bălăucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)