2 definiții pentru bălăngănit (adj.) bălăncănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăngănit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ncă~1, ~ncărit1, ~ărit1 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit2. 5 Legănat2.

bălăncănit2, ~ă a vz bălăngănit2

Intrare: bălăngănit (adj.)
bălăngănit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitul
  • bălăngănitu‑
  • bălăngăni
  • bălăngănita
plural
  • bălăngăniți
  • bălăngăniții
  • bălăngănite
  • bălăngănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitului
  • bălăngănite
  • bălăngănitei
plural
  • bălăngăniți
  • bălăngăniților
  • bălăngănite
  • bălăngănitelor
vocativ singular
plural
bălăncănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitul
  • bălăncănitu‑
  • bălăncăni
  • bălăncănita
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniții
  • bălăncănite
  • bălăncănitele
genitiv-dativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitului
  • bălăncănite
  • bălăncănitei
plural
  • bălăncăniți
  • bălăncăniților
  • bălăncănite
  • bălăncănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)