10 definiții pentru bălăior bălăoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăior, ~oa [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 550/18 / P: ~lă-iel / V: (reg) ~lăor / Pl: ~i, ~oare / E: bălai + -ior] 1 a (D. părul oamenilor) Blond deschis Si: blănel (1). 2 a (D. oameni) Care are părul și pielea de culoare deschisă, albicioasă Si: (pop) bălănel (1), (rar) bălăiel (2). 3-4 sf (Pop) (Fată sau) femeie bălăioară (2). 5 a (Reg; d. animale) Bălan (4) mai deschis. 6-7 sf (Șhp) (Vacă sau) iapă albă. 8 sf (Iht; reg) Ocheană (Rutilus rutilus).

BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai. 1. v. bălai (1) Copilă bălăioară cu cosițe lungi și aurite. RUSSO, S. 128. Cînd văd fața-i bălăioară, Dorul ei mai mă omoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ș-un voinic, Puiculiță bălăioară, Cu cosița gălbioară, Voinicel tras prin inel, Mult e mîndru tinerel! ALECSANDRI, P. P. 24. ♦ (Substantivat, aproape numai la f.) Persoană blondă. Frunză verde sălcioară, Am avut o bălăioară, Cu numele Mărioară. HODOȘ, P. P. 101. De-aș avea o bălăioară, Naltă, veselă, ușoară, Ca un pui de căprioară! ALECSANDRI, P. A. 35.2. v. bălai (2). Oaie bălăioară. – Variantă: (Mold.) bălăoáră (ȘEZ. II 5, SEVASIOS,173) adj. f.

BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai. [Var.: (reg.) bălăoáră adj. f.]

bălăĭór, -oáră adj. Dim. d. bălaĭ.

BĂLĂOÁRĂ adj. f. v. bălăior.

BĂLĂOÁRĂ adj. f. v. bălăior.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăiór adj. m. (sil. -ior), pl. bălăióri; f. sg. bălăioáră, pl. bălăioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂIÓR adj. bălăiel, bălănel, bălănuț, (rar) bălăuc. (Fată ~oară.)

BĂLĂIOR adj. bălăiel, bălănel, bălănuț, (rar) bălăuc. (Fată ~.)

Intrare: bălăior
bălăior adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăior
  • bălăiorul
  • bălăioru‑
  • bălăioa
  • bălăioara
plural
  • bălăiori
  • bălăiorii
  • bălăioare
  • bălăioarele
genitiv-dativ singular
  • bălăior
  • bălăiorului
  • bălăioare
  • bălăioarei
plural
  • bălăiori
  • bălăiorilor
  • bălăioare
  • bălăioarelor
vocativ singular
plural
bălăoară adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăoa
  • bălăoara
plural
  • bălăoare
  • bălăoarele
genitiv-dativ singular
  • bălăoare
  • bălăoarei
plural
  • bălăoare
  • bălăoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăior bălăoară

  • 1. Diminutiv al lui bălai.
    exemple
    • Copilă bălăioară cu cosițe lungi și aurite. RUSSO, S. 128.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd fața-i bălăioară, Dorul ei mai mă omoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.
      surse: DLRLC
    • Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ș-un voinic, Puiculiță bălăioară, Cu cosița gălbioară, Voinicel tras prin inel, Mult e mîndru tinerel! ALECSANDRI, P. P. 24.
      surse: DLRLC
    • Oaie bălăioară.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat (Aproape numai la feminin) Persoană blondă.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Frunză verde sălcioară, Am avut o bălăioară, Cu numele Mărioară. HODOȘ, P. P. 101.
        surse: DLRLC
      • De-aș avea o bălăioară, Naltă, veselă, ușoară, Ca un pui de căprioară! ALECSANDRI, P. A. 35.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Bălai + sufix -ior.
    surse: DEX '98 DEX '09