5 definiții pentru băjenire bejenire bejănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băjenire sf [At: CANTEMIR, HR. 475 / V: (înv) bej-, (reg) bejăn- / Pl: ~ri / E: băjeni] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3).

bejenire sf vz băjenire

BEJENIRE s.f. (Mold.) Pribegire. Această poveste cu … bejenirea lui Ștefan-Vodă … în Ardeal, în Hronicul Moldovii … pre larg vom dzice. CANTEMIR, HR. Etimologie: bejeni. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenit. Cf. bejenie, bejenit. substantiv feminin


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂJENÍRE s. v. fugă, pribegie, refugiu.

băjenire s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU.

Intrare: băjenire
băjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenire
  • băjenirea
plural
  • băjeniri
  • băjenirile
genitiv-dativ singular
  • băjeniri
  • băjenirii
plural
  • băjeniri
  • băjenirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejenire
  • bejenirea
plural
  • bejeniri
  • bejenirile
genitiv-dativ singular
  • bejeniri
  • bejenirii
plural
  • bejeniri
  • bejenirilor
vocativ singular
plural
bejănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănire
  • bejănirea
plural
  • bejăniri
  • bejănirile
genitiv-dativ singular
  • bejăniri
  • bejănirii
plural
  • bejăniri
  • bejănirilor
vocativ singular
plural