3 definiții pentru băilui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băilui [At: ECONOMIA, 137/22 / Pzi: ~esc / E: mg bajlodni] (Îrg) 1-2 vr A se ocupa cu ceva (sau cu cineva). 3-4 vt A îngriji de ceva (sau de cineva).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂILUÍ vb. v. îndeletnici, ocupa.

băilui vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA.

Intrare: băilui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băilui
  • băiluire
  • băiluit
  • băiluitu‑
  • băiluind
  • băiluindu‑
singular plural
  • băiluiește
  • băiluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiluiesc
(să)
  • băiluiesc
  • băiluiam
  • băiluii
  • băiluisem
a II-a (tu)
  • băiluiești
(să)
  • băiluiești
  • băiluiai
  • băiluiși
  • băiluiseși
a III-a (el, ea)
  • băiluiește
(să)
  • băiluiască
  • băiluia
  • băilui
  • băiluise
plural I (noi)
  • băiluim
(să)
  • băiluim
  • băiluiam
  • băiluirăm
  • băiluiserăm
  • băiluisem
a II-a (voi)
  • băiluiți
(să)
  • băiluiți
  • băiluiați
  • băiluirăți
  • băiluiserăți
  • băiluiseți
a III-a (ei, ele)
  • băiluiesc
(să)
  • băiluiască
  • băiluiau
  • băilui
  • băiluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)