12 definiții pentru băietan băiețan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

BĂIETÁN, băietani, s. m. (Regional) Băiat mai mare (aproape flăcău). Un băietan ca de șaptesprezece ani intră în cîrciumă și căută pe Ghiță. SLAVICI, O. I 123. Cînd ți-oi da grîul în girezi, să am voie a lua numai atîta grîu cît oi putea duce în spate eu și cu un băietan al meu. CREANGĂ, P. 157. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35. – Variantă: (rar) băiețán (RETEGANUL, P. IV 70) s. m.

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Din băiat + suf. -an.

BĂIETÁN ~i m. fam. Băiat aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență; copilandru. /băiat + suf. ~an

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.

băiețán sm vz băietan

BĂIEȚÁN s. m. v. băietan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băietán s. m., pl. băietáni

băietán s. m., pl. băietáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂIETÁN s. v. băiețandru.

BĂIETAN s. băiețandru, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: băietan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băietan
  • băietanul
  • băietanu‑
plural
  • băietani
  • băietanii
genitiv-dativ singular
  • băietan
  • băietanului
plural
  • băietani
  • băietanilor
vocativ singular
  • băietanule
  • băietane
plural
  • băietanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețan
  • băiețanul
plural
  • băiețani
  • băiețanii
genitiv-dativ singular
  • băiețan
  • băiețanului
plural
  • băiețani
  • băiețanilor
vocativ singular
  • băiețanule
  • băiețane
plural
  • băiețanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băietan băiețan

  • 1. Băiat mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băiețandru copilandru diminutive: băietănaș 3 exemple
    exemple
    • Un băietan ca de șaptesprezece ani intră în cîrciumă și căută pe Ghiță. SLAVICI, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • Cînd ți-oi da grîul în girezi, să am voie a lua numai atîta grîu... cît oi putea duce în spate eu și cu un băietan al meu. CREANGĂ, P. 157.
      surse: DLRLC
    • Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Băiat + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09