9 definiții pentru băiată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

băiátă sf [At: BĂRAC, T. 8 / P: bă-ia~ / Pl: (înv) -te, ~iete / E: băia1] (Reg) Fetiță.

băiátă s.f. (reg.) Fată; fetiță. • pl. -iete. /băiat + -ă.

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Transilv.) Fată, copilă (mică), fetiță. Ghițule, drăguțule, Răsări-ți-ar numele Prin toate grădinile, Să răsară florile, Să le strîngă fetele, Fetele, nevestele, Mai cu drag băietele. BIBICESCU, P. P. 32.

băĭátă f., pl. ĭate și ĭete (d. băiat). Trans. ș.a. Fată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băiátă s. f., pl. băiéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂIÁTĂ s. v. copilă, fetișcană, fetiță.

băia s. v. COPILĂ. FETIȘCANĂ. FETIȚĂ.

Intrare: băiată
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băia
  • băiata
plural
  • băiete
  • băietele
genitiv-dativ singular
  • băiete
  • băietei
plural
  • băiete
  • băietelor
vocativ singular
  • băia
  • băiato
plural
  • băietelor

băiată

etimologie:

  • băiat
    surse: DEX '09 DEX '98