7 definiții pentru băbăcuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă.Babacă + suf. -uță.

băbăcúță sm [At: ALECSANDRI, T., ap. ȘIO / Pl: ~ți / E: băbacă + -uță] 1-4 (Îrg; șhp) Babacă (1, 5) (drag).

BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă.Babacă + suf. -uță.

BĂBĂCUȚĂ, băbăcuți, s. m. (Mold., învechit) Diminutiv al lui babacă. Băbaca!... băbaca!... O venit băbăcuța!... ALECSANDRI, T. I 164.

BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băbăcúță (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

băbăcúță s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

Intrare: băbăcuță
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăcuță
  • băbăcuța
plural
  • băbăcuți
  • băbăcuții
genitiv-dativ singular
  • băbăcuță
  • băbăcuții
  • băbăcuței
plural
  • băbăcuți
  • băbăcuților
vocativ singular
  • băbăcuță
  • băbăcuțo
plural
  • băbăcuților

băbăcuță

  • 1. învechit regional Diminutiv al lui babacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Băbaca!... băbaca!... O venit băbăcuța!... ALECSANDRI, T. I 164.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Babacă + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98