3 definiții pentru bâlbâit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâlbâit1 sn [At: DA / P: ~bâ-it / Pl: ~uri / E: bâlbâi] 1-2 Bâlbâire (1-2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂLBÂÍT s. v. bâlbâială.

BÎLBÎIT s. bîlbîială, bîlbîire, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.)

Intrare: bâlbâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitul
  • bâlbâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)