3 definiții pentru bâjbâit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâjbâi [At: GORJAN, H. IV, 115/29 / V: (îrg) bojbăi, (înv) ~băi, (reg) băjbăi, băj~, boj~, (îvr) bozbăi, bojdăi / Pzi: ~, ~iesc / E: fo bâj-b(âj) prin -ăesc] 1 vi (Îvp; d. albine) A bâzâi. 2 vt (Îrg) A bolborosi. 3 vt (Îvp; d. mișcări) A umbla repede încoace și încolo. 4 vt (Îvp) A se afla în număr mare și cu mișcări dezordonate Cf foi, fojăi, forfoti, foșcălui, furnica, mișui, mișuna, viermui. 5 vi (D. albine) A roi2. 6 vt (Reg; pex) A fi plin de... 7 vt A umbla șovăitor, într-un loc fără prea mare vizibilitate (întuneric, ceață, apă etc.) Si: a orbecăi. 8 vt A căuta ceva pe pipăite prin întuneric Și a dibui.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. 1. A umbla șovăitor, nesigur, orbecăind (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. 2. A mișuna, a furnica. – Onomatopee.

Intrare: bâjbâit (part.)
bâjbâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitul
  • bâjbâitu‑
  • bâjbâi
  • bâjbâita
plural
  • bâjbâiți
  • bâjbâiții
  • bâjbâite
  • bâjbâitele
genitiv-dativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitului
  • bâjbâite
  • bâjbâitei
plural
  • bâjbâiți
  • bâjbâiților
  • bâjbâite
  • bâjbâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâjbâi bojbăi

  • 1. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orbecăi 3 exemple
    exemple
    • Închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse lumînarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
      surse: DLRLC
    • Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în port. BART, E. 387.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A căuta ceva pipăind prin întuneric.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: căuta dibui un exemplu
      exemple
      • Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. 345.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune adverbială Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Caută chibriturile pe bâjbâite.
          surse: DLRLC
  • exemple
    • Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte... – Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142.
      surse: DLRLC
    • Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: bâjbâiesc.
    surse: DLRLC
  • comentariu locuțiune adverbială Formă gramaticală: bâjbâite.
    surse: DLRLC

etimologie: