8 definiții pentru bâjbâit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâjbâit sn [At: DA / V: (înv) ~băit, (reg) bâjbâit, boj~, bojbăit / E: bâjbâi] 1-2 Bâjbâială (1-2) Cf bâjbâi (7-8). 3 (Îlav) Pe ~ite Pe dibuite.

BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = bâjbâind. [Formă gramaticală: (în expr.) bâjbâite] – V. bâjbâi.

BÎJBÎÍT s. n. Bîjbîire. ♦ Loc. adv. Pe bîjbîite = bîjbîind, pe dibuite. Caută chibriturile pe bîjbîite. – Formă gramaticală: (în locuțiune) bîjbîite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂJBÂÍT s. v. bâjbâială.

BÎJBÎIT s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ lui prin bezna nopții.)

Intrare: bâjbâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitul
  • bâjbâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâjbâit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bâjbâi
    surse: DEX '98 DEX '09