O definiție pentru bâiguitoare

Explicative DEX

bâiguitor, ~oare [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 341/27 / V: (îrg) bui~, ~oare, (înv) buiguitoriu,[1] (reg) ~toriu, bulg~[2] / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri, ~oare / E: bâigui + -tor] 1 a Care vorbește fără înțeles Si: confuz. 2 a (D. bolnavi) Care delirează. 3 a Care te face să delirezi. 4 a (Îvr; îe) ~ în gânduri Zăpăcit. 5-6 smf, a (Persoană) care bâiguiește (1).

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
Intrare: bâiguitoare
bâiguitoare substantiv feminin
  • silabație: bâi-gu-i-tor info
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarea
plural
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarele
genitiv-dativ singular
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarei
plural
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâiguitor, bâiguitoareadjectiv
bâiguitoare, bâiguitoaresubstantiv feminin
bâiguitor, bâiguitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care bâiguie. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • 1.1. Care vorbește fără înțeles. MDA2
      sinonime: confuz
    • 1.2. (Despre bolnavi) Care delirează. MDA2
    • 1.3. Care te face să delirezi. MDA2
etimologie:
  • Bâigui + -tor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.