11 definiții pentru bâțâit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

bâțâí vir [At: CARAGIALE, M. 227 / V: ~țăi / Pzi: ~iesc, bâțâi / E: bâț(a)] 1 A (se) mișca repede și neliniștit dintr-o parte în alta. 2 A da repede din mâini și din picioare. 3 Mișcare pe care o fac animalele cu coada Cf bănănăi, măhăi.

BÎȚÎÍ, bî́țîi, vb. IV. Intranz. A da din mîini și din picioare; (despre animale) a da din coadă, a mișca încoace și încolo, repede și neliniștit, din coadă. Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227.

BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A mișca repede din mâini, din picioare sau din cap; a da din coadă. – Din bâț(a) (puțin folosit).

A SE BÂȚÂÍ mă bâțâi intranz. fam. (despre persoane) A face mișcări neorganizate și nervoase (cu mâinile și cu picioarele). /bâț + suf. ~âi

A BÂȚÂÍ bâțâi intranz. (despre animale) A mișca repede din coadă; a da din coadă. /bâț + suf. ~âi

bî́țîĭ, a -í v. int. (ung. biccenni, bicegni, a șchiopăta, a te clătina. Cp. cu fîțîĭ, moțăĭ și țîțîĭ). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bîțîĭa pe la poartă și nu’ndrăznea să intre, îĭ bîțîĭa inima de frică. V. refl. Ce vă tot bîțîițĭ pe scîndurile celea, măĭ băețĭ? V. bîstîcîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâí vb., ind. prez. 1 sg. bâțâi, 3 sg. și pl. bâțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÎȚÎI vb. a da, a fîțîi. (~ din coadă.)

Intrare: bâțâit (part.)
bâțâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâțâit
  • bâțâitul
  • bâțâitu‑
  • bâțâi
  • bâțâita
plural
  • bâțâiți
  • bâțâiții
  • bâțâite
  • bâțâitele
genitiv-dativ singular
  • bâțâit
  • bâțâitului
  • bâțâite
  • bâțâitei
plural
  • bâțâiți
  • bâțâiților
  • bâțâite
  • bâțâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâțâi

  • 1. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fâțâi attach_file un exemplu
    exemple
    • Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bâț + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • bâț(a) (puțin folosit)
    surse: DLRM