opțiuni
  • info

12 definiții pentru bănățean (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂNĂȚEAN, -Ă, bănățeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor (1), privitor la Banat ori la bănățeni; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

bănățean, ~ă [At: HEM 3189 / V: (reg) bălățan, ~țan, ~ă / Pl: ~eni, ~ene / E: Banat + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Banatului. 3-4 smf, a (Persoană) din Banat. 5 smp Populație care locuiește în Banat. 6-7 a Care aparține (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (1-2). 8-9 a Privitor la (Banat sau) bănățeni (5) Si: bănățenesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (5-6). 12 smf (Reg) Țigan de laie. 13 sf (Bot; reg) Varietate de struguri.

bănățeán, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Banatului. 2 adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor, care se referă la Banat sau la bănățeni; originar din Banat; bănățenesc. • pl. -eni, -ene. /nm. pr. (provincie istorică în România) Banat + -ean.

BĂNĂȚEAN I. adj. 🌍 Din Bănat, al locuitorilor din Bănat: graiul ~. II. BĂNĂȚEAN sm. BĂNĂȚEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor, locuitoare din Bănat.

BĂNĂȚEAN, -Ă, bănățeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

BĂNĂȚEAN1, bănățeni, s. m. Bărbat care locuiește în Banat sau este originar din Banat.

BĂNĂȚEAN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean.

BĂNĂȚEAN2 ~eni m. Persoana care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bănățean adj. m., s. m., pl. bănățeni; adj. f. bănățeană, pl. bănățene

bănățean adj. m., s. m., pl. bănățeni; adj. f. bănățeană, pl. bănățene

bănățean s. m., adj. m., pl. bănățeni; f. sg. bănățeană, pl. bănățene

Intrare: bănățean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănățean
  • bănățeanul
  • bănățeanu‑
plural
  • bănățeni
  • bănățenii
genitiv-dativ singular
  • bănățean
  • bănățeanului
plural
  • bănățeni
  • bănățenilor
vocativ singular
  • bănățeanule
  • bănățene
plural
  • bănățenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bănățean, bănățenisubstantiv masculin
bănățeană, bănățenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Banat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • nume propriu Banat + sufix -ean. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.