AXILĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: axilă] – Din fr. axile.

axilă sf [At: DN³ / Pl: ~le / E: fr axile] 1 (Atm) Subsuoară. 2 Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze.

AXILĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu ramura. – Din fr. axile.

AXILĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile].

AXILĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr. axile, lat. axilla)

AXILĂ ~e f. 1) Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subsuoară. 2) Loc unde se unește o ramură cu trunchiul sau o frunză cu ramura. /<lat. axilla, fr. axile

!axilă s. f., g.-d. art. axilei; pl. axile

!axilă/axilă s. f., g.-d. art. axilei/axilei; pl. axile/axile, art. axilele/axilele

axilă s. f., g.-d. art. axilei; pl. axile

AXILĂ s. 1. v. subsuoară. 2. (BOT.) subsuoară. (~ frunzelor.)

AXILĂ s. 1. (ANAT.) subraț, subsuoară, (reg.) sumînă. 2. (BOT.) subsuoară. (~ frunzelor.)