14 definiții pentru avenă aven


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avénă sf [At: DN3 / V: aven sn / Pl: ~ne / E: fr aven] Prăpastie circulară formată din roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață.

AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven.

AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven.

AVÉNĂ s.f. Prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. [Var. aven s.n. / < lat. avena, cf. fr. aven].

AVÉNĂ s. f. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. (< fr. aven)

AVÉN s. n. v. avenă.

avén s. n. (geol.) ◊ „E.M. și A. M., cei doi speologi francezi care [...] și-au propus să studieze un aven (puț adânc, cu pereți abrupți) nu departe de Grenoble.” R.l. 12 IX 75 p. 6 (din fr. aven; DEX, DN3)

AVÉN ~e f. Prăpastie circulară în regiunile calcaroase, în care se scurg apele de suprafață. /<lat. avena


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne

avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVÉNĂ s. (GEOGR., GEOL.) pâlnie. (~ se formează în rocile solubile.)

AVE s. (GEOGR., GEOL.) pîlnie. (~ se formează în rocile solubile.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVÉN (< fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie.

Intrare: avenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ave
  • avena
plural
  • avene
  • avenele
genitiv-dativ singular
  • avene
  • avenei
plural
  • avene
  • avenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aven
  • avenul
  • avenu‑
plural
  • avene
  • avenele
genitiv-dativ singular
  • aven
  • avenului
plural
  • avene
  • avenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)