opțiuni
  • info

10 definiții pentru avar (s.m., turc)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

avar2, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 329 / Pl: ~i, ~e / E: lat Avarus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 3 a Care aparține avarilor (1). 4 a Referitor la avari (1).

AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici... E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.

AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus).

Avari pl. 1. popor turco-tătar care se așeză în Ungaria (567) și de aci pustii Europa (în sec. VI) până fu nimicit de Carol Magnu (796); 2. un popor în Caucaz din neamul Lesghilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare

avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare

avar adj. m., s. m., pl. avari; f. sg. avară, pl. avare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVÁR2, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari.

Intrare: avar (s.m., turc)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avar
  • avarul
  • avaru‑
plural
  • avari
  • avarii
genitiv-dativ singular
  • avar
  • avarului
plural
  • avari
  • avarilor
vocativ singular
  • avarule
  • avare
plural
  • avarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avar, avarisubstantiv masculin
avară, avaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici... E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.