opțiuni
  • info

11 definiții pentru autoîncântare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOÎNCÂNTARE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încântare.

AUTOÎNCÂNTARE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încântare.

autoîncântare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: auto1- + încântare] Automulțumire.

AUTOÎNCÂNTARE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încîntare].

AUTOÎNCÂNTARE s. f. automulțumire. (< auto1- + încântare)

AUTOÎNCÎNTARE s. f. (Des folosit în cuvîntări sau în scrieri de educare politică a maselor) Încintare de sine însuși în urma unor succese, reale sau aparente, care duce adesea la lipsă de vigilență, de atitudine autocritică, la stagnare și regres; automulțumire.

AUTOÎNCÎNTARE s. f. Automulțumire. – Din auto1- + încîntare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoîncântare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoîncântării

autoîncântare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoîncântării

autoîncântare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoîncântării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUTOÎNCÂNTARE s. automulțumire (Sentiment de ~.)

AUTOÎNCÎNTARE s. automulțumire. (Sentiment de ~.)

Intrare: autoîncântare
autoîncântare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoîncântare
  • autoîncântarea
plural
  • autoîncântări
  • autoîncântările
genitiv-dativ singular
  • autoîncântări
  • autoîncântării
plural
  • autoîncântări
  • autoîncântărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoîncântare, autoîncântărisubstantiv feminin

etimologie:
  • Auto- + încântare DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.