2 definiții pentru autopropulsare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOPROPULSÁ, pers. 3 autopropulsează, vb. I. Refl. A se mișca prin propria forță. [Pr.: au-] – Auto1- + propulsa.[1]

  1. Mai probabil: [Pr.: a-u-] (ca majoritatea covârșitoare a cuvintelor formate cu auto-). — cata

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autopropulsá (a se autopropulsa) vb. refl., ind. prez. 3 se autopropulseáză

Intrare: autopropulsare
autopropulsare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autopropulsare
  • autopropulsarea
plural
  • autopropulsări
  • autopropulsările
genitiv-dativ singular
  • autopropulsări
  • autopropulsării
plural
  • autopropulsări
  • autopropulsărilor
vocativ singular
plural

autopropulsa

  • 1. A se mișca prin propria forță.
    surse: DEX '09

etimologie: