3 definiții pentru autoproclamare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoproclamare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~mări / E: autoproclama] Proclamare a cuiva de către sine însuși într-o funcție, într-un rang etc. Si: (rar) autoproclamat1.

AUTOPROCLAMARE s.f. Faptul de a se autoproclama. [< autoproclama].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoproclamare s. f. (sil. a-u-) → proclamare

Intrare: autoproclamare
autoproclamare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoproclamare
  • autoproclamarea
plural
  • autoproclamări
  • autoproclamările
genitiv-dativ singular
  • autoproclamări
  • autoproclamării
plural
  • autoproclamări
  • autoproclamărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoproclamare, autoproclamărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoproclama. DN
etimologie:
  • autoproclama DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.