automatizare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 6 / P: ci-u~ / Pl: ~zări / E: automatiza] 1 Modificare a unui aparat sau a unui dispozitiv component astfel încât să funcționeze automat (1) Si: (rar) automatizat¹ (1). 2 (Înv; fig; d. oameni) Reacționare în mod mecanic Si: (rar) automatizat¹ (2). 3 Dotare cu un utilaj automat Si: (rar) automatizat¹ (3). 4 (D. gesturi, deprinderi) Dobândire a unui caracter de automatism (3) Si: (rar) automatizat¹ (4).

AUTOMATIZARE, automatizări, s. f. Acțiunea de a (se) automatiza; folosire a automatelor în procesul de producție, înzestrare cu mijloace automate. Automatizarea proceselor de producție este treapta superioară a mecanizării. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 7/2. ◊ Fig. Automatizarea mișcărilor.

AUTOMATIZARE, automatizări, s. f. Acțiunea de a automatiza; folosire a automatelor în procesul de producție. [Pr.: a-u-]

AUTOMATIZARE s.f. Acțiunea de a automatiza și rezultatul ei; utilizare a automatelor în procesul de producție. [Pron. a-u-. / < automatiza].

automatizare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automatizării; pl. automatizări

automatizare (a-u-) s. f., g.-d. art. automatizării; pl. automatizări

automatizare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automatizării; pl. automatizări

AUTOMATIZÁRE (< fr. {i}) s. f. Echiparea cu automate (1) a unei instalații, în vederea efectuării unor operații fără intervenția nemijlocită a omului. Prin a., funcțiunile umane de efort, observație, decizie, memorie și calcul logic, necesare pentru dirijarea unor operații, sînt înlocuite prin funcțiuni similare ale unor mecanisme tehnice.