AUTOMATISM, (3) automatisme, s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. (Fiziol., Psih.) Înlănțuire de reacții care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori. 3. Mișcare, gest stereotip la care nu participă conștiința. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatisme.

automatism sn [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr automatisme] 1 Mișcare ca de automat. 2 Atitudinea unui automat (13). 3 (Psh) Posibilitate a organismului uman și animal (căpătată pe bază de deprindere) de a repeta întocmai anumite mișcări, fără o dirijare conștientă a lor și cu o cât mai mică cheltuială de energie.

*AUTOMATISM sbst. 1 Însușirea de a fi automatic ¶ 2 familiar Lipsă de voință, de pricepere, mod de a lucra fără a-și da seamă de ce face [fr.].

AUTOMATISM s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. Înlănțuire de reacții care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori; mișcare, gest stereotip la care nu participă conștiința. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatisme.

AUTOMATISM s. n. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. ♦ (Psih.) însușire a sistemului nervos (înnăscută sau dobîndită prin exercițiu) de a organiza anumite mișcări succesive fără a mai fi nevoie de o dirijare conștientă a lor. ◊ Fig. Automatismul birocratic trebuie combătut.

AUTOMATISM s. n. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. ♦ Însușire a sistemului nervos de a organiza anumite mișcări succesive fără a mai fi nevoie de o dirijare conștientă a lor. [Pr.: a-u-] – După fr. automatisme.

AUTOMATISM s.n. Însușirea de a fi automat; mișcare de automat sau asemănătoare unui automat. ♦ (Psih.) Caracterul unor mișcări la care nu participă conștiința. [Pron. a-u-. / cf. fr. automatisme].

AUTOMATISM s. n. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient. (< fr. automatisme)

AUTOMATISM n. 1) Caracter automat. 2) Proces fiziologic care se desfășoară fără participarea conștiinței. /<fr. automatisme

automatism n. caracter pur mașinal al mișcărilor.

automatízm n. (vgr. automatismós). Caracteru lucruluĭ automatic.

automatism (desp. a-u-) s. n., (acte) pl. automatisme

automatism (a-u-) s. n., (acte) pl. automatisme

automatism s. n. (sil. a-u-), (acte concrete) pl. automatisme

AUTOMATÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. (FIZIOL.; PSIH.) Înlănțuire de reacții reflexe care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori (ex. a. medular). A. pot fi componente ale diferitelor deprinderi (ex. ale mersului, ale scrisului). 3. (ARTA) Modalitate de creație a suprarealiștilor, în care opera este realizată prin mișcarea automată a mîinii.