9 definiții pentru automatică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOMÁTICĂ s.f. Ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele de conducere automată a proceselor tehnice. [< fr. automatique].

AUTOMÁTICĂ f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și mijloacelor de automatizare a proceselor de producție. [G.-D. automaticii] /<fr. automatique

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

automatic, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr automatique] 1-3 a, av Automat (1-3). 4 a De automat (9). 5 a Privitor la automat (9). 6 a (Teh) Care funcționează singur, cu ajutorul unui mecanism, fără intervenția omului. 7 a (Psh) Ca de automat (9). 8 sf Ramură a științei și tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

AUTOMÁTIC, -Ă I. adj., adv. de automat. II. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate. (< fr. automatique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automátică (a-u-) s. f., g.-d. art. automáticii

automátică s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. automáticii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUTOMÁTICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a științei care studiază metode și tehnici, de automatizare specifice concepției și utilizării sistemelor automate. Deși termenul de a. a fost introdus în 1940, preocupări în domeniu apar în sec. 18-19. D. Evans realizează (1784) un procedeu automat de obținere a făinii, J.M. Jacquard inventează (după 1800) un război de țesut complex, iar Ch. Babbage construiește (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitivă de luare a deciziei. Pasul esențial în a. a fost însă inventarea și dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. În România, preocupări în domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrică a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanică, teoria sistemelor neliniare), S. Călin (metode de acordare a regulatoarelor automate) ș.a.

Intrare: automatică
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automatică
  • automatica
plural
genitiv-dativ singular
  • automatici
  • automaticii
plural
vocativ singular
plural

automatică

  • 1. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: