5 definiții pentru autodizolvare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de a se autodizolva. [Pr.: a-u-] – V. autodizolva.

AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de a se autodizolva. [Pr.: a-u-] – V. autodizolva.

autodizolvare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~vări / E: autodizolva] 1 Desființare a unei adunări prin propria sa decizie Si: (rar) autodizolvat1 (1). 2 Desființare a unei organizații prin hotărâre proprie Si: (rar) autodizolvat1 (2). 3 Încetare a activității de conducere conform prevederilor legale Si: (rar) autodizolvat1 (3).

AUTODIZOLVÁRE s.f. Faptul de a se autodizolva. [< autodizolva].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodizolváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autodizolvắrii

autodizolváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autodizolvării

Intrare: autodizolvare
autodizolvare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodizolvare
  • autodizolvarea
plural
  • autodizolvări
  • autodizolvările
genitiv-dativ singular
  • autodizolvări
  • autodizolvării
plural
  • autodizolvări
  • autodizolvărilor
vocativ singular
plural

autodizolvare

  • 1. Faptul de a se autodizolva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autodizolva
    surse: DEX '09 DEX '98 DN