AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care s-a instruit singură, în afara școlii și fără profesori. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.

*AUTODIDACT sm., *AUTODIDACTĂ (pl. -te) sf. Care și-a însușit cunoștințe, care a învățat singur, fără conducerea altora, fără profesori [fr.]

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățămînt școlar, o serie de cunoștințe de nivel ridicat.

AUTODIDACT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățămînt în școală, o serie de cunoștințe de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – După fr. autodidacte (< gr.).

AUTODIDACT, -Ă s.m. și f. Cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. [Pron. a-u-. / < fr. autodidacte, cf. gr. autodidaktos < gr. autos – însuși, didaskein – a învăța].

AUTODIDACT, -Ă s. m. f. cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. (< fr. autodidacte)

AUTODIDACT ~ți m. și adjectival Persoană care și-a însușit un anumit bagaj de cunoștințe singură, fără profesor. /<fr. autodidacte

autodidact m. care a învățat singur.

*autodidáct, -ă s. (vgr. autodídaktos, d. autós, însumĭ, și didásko, învăț). Care a învățat singur (fără profesor).

autodidact (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. autodidacți; adj. f., s. f. autodidactă, pl. autodidacte

!autodidact (a-u-) adj. m., s. m., pl. autodidacți; adj. f., s. f. autodidactă, pl. autodidacte

autodidact s. m. (sil. a-u-), pl. autodidacți