4 definiții pentru autocriticare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autocriticare sf [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: autocritica] Criticare de către sine însuși Si: (rar) autocriticat1.
AUTOCRITICA vb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s’autocritiquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOCRITICA vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. s’autocritiquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autocritica vb. → critica
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autocriticare
autocriticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |