3 definiții pentru autocontrolare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autocontrolare sf [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~ări / E: autocontrola] Controlare de către sine însuși a propriilor fapte și reacții Si: (rar) autocontrolat1.
AUTOCONTROLA vb. I. refl. A-și controla propriile fapte. [Cf. it. autocontrollare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autocontrola vb. → controla
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autocontrolare
autocontrolare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||