4 definiții pentru autocitare
Explicative DEX
autocitare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: autocita] Citare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autocitat1.
AUTOCITARE s.f. Faptul de a se autocita. [<autocita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+autocitare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocitării; pl. autocitări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
autocitare s. f., pl. autocitări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autocitare
autocitare substantiv feminin
- silabație: a-u-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autocitare, autocitărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autocita. DN
etimologie:
- autocita DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.