8 definiții pentru autoamăgire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOAMĂGIRE, autoamăgiri, s. f. Faptul de a se autoamăgi. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoamăgi.
autoamăgire sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 334 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoamăgi] Amăgire de către sine însuși Si: (rar) autoamăgit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOAMĂGIRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + amăgire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOAMĂGIRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. – Din auto1- + amăgire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTOAMĂGIRE s.f. Acțiunea de a se autoamăgi. [< autoamăgi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoamăgire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoamăgirii; pl. autoamăgiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autoamăgire (a-u-) s. f., g.-d. art. autoamăgirii; pl. autoamăgiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoamăgire s. f. (sil. a-u-) → amăgire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autoamăgire, autoamăgirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autoamăgi. DEX '09 DN
etimologie:
- autoamăgi DEX '09 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.