3 definiții pentru autoafirmare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOAFIRMÁRE, autoafirmări, s. f. Faptul de a se autoafirma. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoafirma.
AUTOAFIRMÁRE, autoafirmări, s. f. Faptul de a se autoafirma. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoafirma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
autoafirmare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~mări / E: autoafirma] 1 Afirmare prin sine însuși, fără ajutorul cuiva Si: (rar) autoafirmat1 (1). 2 Afirmare a propriilor idei și a propriei personalități Si: (rar) autoafirmat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOAFIRMÁRE s.f. Faptul de a se autoafirma. [< autoafirma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: autoafirmare
autoafirmare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autoafirmare
- 1. Faptul de a se autoafirma.surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- vezi autoafirmasurse: DEX '09 DEX '98 DN